Oricat de urias de mult ai citi, tot esti foarte departe de tot. Nici nu poti avea habar de ce poate fi totul. Cunosc multi oameni care au citit biblioteci intregi, in mai multe limbi, au umblat cu tot felul de fise si sunt totusi iremediabil niste inculti. Am impresia ca incultura e o stare congenitala. Daca ai o inclinatie catre cultura, ajung si zece carti bune, citite si intelese bine. […] Nu am nici o metoda de lectura; metoda e folositoare doar pentru lucrurile frivole, pe care eu le stimez, de altfel, foarte mult. Sunt insa convins ca pentru lucrurile profunde si serioase nu e nevoie de asa ceva. Ele se impun irezistibil, daca esti inteligent. Daca nu, nici o metoda nu-ti foloseste, e degeaba. Ideea de cultura de performanta e aberanta. Competitia nu are ce cauta in cultura; […] Nu fac mare caz de omul care a citit foarte mult, ci de cel care a citit foarte bine si a inteles.
Breviar pentru pastrarea clipelor. Filip-Lucian Iorga in dialog cu Alexandru Paleologu
Iata cum am dat intamplator peste acest text, foarte relevant pentru ce discutam noi zilele trecute. Am acteasta carte pe noptiera de o luna poate si totusi m-am apucat serios de ea de-abia acum si ca o coincidenta bizara dau peste aceasta idee. Ma preocupa atat de mult in ultimul timp treaba asta incat o vad, o aud si o citesc peste tot. (Voua nu vi se intampla?) Imi doresc sa am parte de lecturi relevante, imi doresc ca fiecare carte pe care o citesc sa conteze, sa imi aduca imbunatatiri daca pot sa ma exprim asa, dar nu sunt sigura ca stiu sa aleg aceste carti; uneori este dureros de evident ce alegeri proaste fac. In ultimii ani am citit foarte mult pentru relaxare si divertisment si realizez asta acum cu oarecare tristete desi nu consider ca a fost chiar un lucru atat de rau. V-am mai povestit eu si cu alte ocazii ca pentru mine lectura este terapie si in ultimii doi ani exact asta a fost prioritatea . Si totusi sunt momente in care simt ca nu acord lecturii importanta cuvenita si ca tratez cartile ca pe niste programe la televizor iar asta ma intristeaza nespus si ma infurie. Am un sentiment ciudat de claustrofobie in mediul in care ma invart acum, simt ca ma indobitocesc, ca nu mai stiu sa vorbesc, ca nu mai gandesc in ordine si asta se datoreaza unor alegeri profesionale (inevitabile) pe care le-am facut. Incerc prin lectura sa-mi pastrez ceea ce stiu eu a fi normalitatea mintii mele si nu sunt sigura ca imi iese. In sensul acesta vorbeam despre lectura ca terapie, ca medicament pentru activitatile si intalnirile zilnice care nu ma stimuleaza decat negativ. Din acest motiv imi doresc lecturi de calitate si incerc pe cat posibil sa fac alegeri bune. Pentru ca desi lecturile relaxante, cartile usoare care se citesc pe nerasuflate sunt extraordinare pentru a te deconecta si aerisi, e important sa iti pastrezi un anume antrenament intelectual; e important sa citesti carti cu care sa interactionezi, care sa te puna pe ganduri, sa-ti trezeasca intrebari, sa-ti stimuleze pofta de cunoastere si mai ales dorinta de a creste.
Din aceste ganduri au pornit temerile si frustrarile mele despre care va vorbeam in postarile anterioare. Cred ca acum am reusit in sfarsit sa fiu destul de clara, sa imi spun mie mai ales aceste lucruri si voua desigur, daca va intereseaza. Stiu ca nu obisnuiesc sa va scriu atat de personal dar ma intreb acum daca intelegeti ce am vrut sa spun, ce simt si ce vreau si ma gandesc ca mi-ar prinde bine sa aud si parerile voaste despre lucrurile astea. Pana la urma, cativa dintre voi imi sunteti mult mai apropiati (mai bine as zice apropiate 
) in gandire, preferinte si pasiuni decat majoritatea oamenilor din viata mea in afara blogului.
P.s. Sunt enorm de multe idei si imagini interesante in cartea din care am luat citatul de mai sus. Ma straduiesc sa va fac o mica recenzie cat mai curand.
